Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Săptămâna în care am stat în pat bolnavă am vazut mai multe filme bune. Printre filmele bune pe care le-am vizionat se numără și Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Este un film extraordinar care îi are ca și actori principali pe Jim Carry și Kate Winslet.

Jin Carrey în rolul lui Joel, rămâne șocat de faptul că prietena sa Clementine (rol jucat de Kate Winslet) apelează la Dr. Howard Mierzwia, pentru a-și putea șterge din minte, la propriu, amintirile dureroase ale relația lor. Văzut într-o situație în care nu se aștepta să se afle vreodată, Joel la rândul său, apelează la inventatorul ciudatei proceduri de spălare a creierului, Dr. Mierzwiak (Tom Wilkinson). Îi cere acestuia să îi șteargă și lui din memorie toate amintirile despre Clementine. Însă pe măsură ce amintirle dispăreau, Joel începea să-și redescopere dragostea pentru Clementine. În acel moment încearcă să găsească o soluție pentru a scăpa din procedura ce Dr. Mierzwial si asistenții săi se chinuiau să o ducă la bun sfârșit.

Același lucru îl facem și noi în momentele în care ne simțim amenințati sau deranjați de ceva anume. Încercăm să evadăm, să suprimăm trăirile și sentimentele ce le trăim în acele momente. Și cum facem asta? Accesându-ne mecanismele de apărare.

Ce sunt mecanismele de apărare? În DSM III-R (American Psychiatric Association 1987/1989) mecanismele de apărare sunt definite ca fiind ansambluri de sentimente, gânduri sau comportamente, relativ involuntare, care apar ca răspuns la perceperea unui pericol psihic. Aceste mecanisme au drept scop să mascheze ori să atenueze conflictele sau factorii stresori care generează anxietatea. De cele mai multe ori nu suntem constienți de existența acestor mecanisme de apărare decât atunci când sunt deja activate.

La întrebarea ”Câte apărări există?” Vaillant susține că, există tot atâtea apărări câte ne permit să inventariem imaginația și ușurința cu care ne exprimăm. De aceea nu putem spune că există un număr fix de mecanisme de apărare.

Câteva exemple de mecanisme de apărare:

• deplasarea – atunci când simţi ceva faţă de o persoană, dar muţi sentimentele către o altă persoană sau situaţie
• reprimarea – încerci deliberat să uiţi ceva
• comportament provocator – îi determini pe ceilalţi să facă sex cu tine, sau chiar să te pedepsească
• ruminarea mentală – analizeti excesiv sau gândeşti în gol încercând astfel să îţi rezolvi problemele
• socializarea şi distanţarea – foloseşti aceste abilităţi sociale pentru a te distrage de la gândurile dureroase
• devalorizarea – ajungi să îi desconsideri pe ceilalţi, pentru a-ţi menţine sentimentul propriei valori
• umorul – obişnuieşti să glumeşti, pentru a evita să te gândeşti la sentimentele dureroase
• dezidentificarea – încerci să nu fi ca unul dintre părinţi
• reticenţa – refuzi să vorbeşti pentru a evită să fi prins atunci când ai făcut ceva rău
• logoreea – vorbesti foarte mult, fără însă a fi circumstanţial sau tangenţial
• evitarea-  ocoleşti anumite situaţii, datorită conflictelor trezite de acestea
• pasivitatea – adopţi în mod automat o atitudine îngăduitoare sau supusă atunci când eşti agresat
• consumul excesiv de substanţe – consumi diferite substanţe pentru a scăpa de afectele neplăcute.
• apatia – îţi lipseşte interesul pentru a desfăşura o activitate
• imprecizia – ascunzi detalii
• extenuarea – te simţi obosit, fără a avea o afecţiune fizică.

şi lista mai poate …